Elvețian midor șoc anti îmbătrânire, Full text of "Enciclopedia identitatii romanesti. Personalitati"

Trofin Raluca Ştefania Raluca Bătănoiu Locurile 29 și 30 au rămas libere prin retragerea textelor de către autori.

Ierarhia se va schimba prin urmare, tote textele de după acestea urcă două poziții, iar în locul lor urcă următoarele două clasate: Trofin Raluca Ştefania și Chifane Liviu-Augustin. Continuăm publicarea povestirilor câștigătoare, locurile 16 — Călători în trenul de noapte, Cîmpanu Diana — Iuliana — Mi-i amintesc de parcă i-am întâlnit ieri.

Parcă le văd aievea chipurile, așa cum te văd acum pe tine.

  • Masca anti-imbatranire reteta naturala
  • Dacă în se ţinea cont de vechiul sistem, fără recalificări introduse abia la CMpentru Jocurile OlimpiceRomânia îşi lua adio direct de la Rio
  • Secretele stilului anti-îmbătrânire ale italianului
  • Mecanicilor nr.

Și a trecut atâta vreme de atunci… Vreo patru decenii sunt la mijloc. Aveam cred doisprezece — treisprezece ani. Mergeam cu mama în capitală, la sora ei mai mare, așa ca într-o mică vacanță. Plecasem cu trenul de noapte și aveam bilete la clasa I.

Țin minte că eram grozav de încântată de această călătorie cu trenul, mai ales că până atunci nu mai călătorisem noaptea. Ana sorbi cu nesaț o înghițitură din cafea. Era una dintre acele seri de toamnă atât de plăcute, când soarele se pregătește de asfințit Elvețian midor șoc anti îmbătrânire lumina cade parcă mai densă și aurie.

În aer persista un miros de frunză uscată, dar încă vie, de vânt bătrân, ars de soare. Privirea Anei era profundă, gânditoare. Ea revedea gara, micuță, simplă, ca a oricărui oraș de provincie, peronul aglomerat, oamenii grăbiți, fiecare preocupat de călătoria ce începea odată cu primul pufăit al locomotivei.

Trenul, ca un miriapod uriaș, o făcea să tresară de emoție și să zâmbească blând. Trase aer în piept ca și cum prin nările mici și subțiri ar pătrunde mirosul amărui al gării. Eu, mama și cei doi tineri din fața mea.

Ei m-au fermecat încă de la început. Erau frumoși împreună, iar tinerețea lor ca o boare de primăvară emana ceva care te făcea să te simți bine în preajma lor.

Purtau amândoi verighete, dar nu cred să fi fost căsătoriți de prea mult timp. Poate un an sau doi. Cert e că erau deosebiți de ceilalți călători sau chiar de multe alte cupluri pe care le văzusem eu.

tiande oaie placenta crema antirid reparatoare

Ea era incredibil de frumoasă. Natura a folosit tot ce era mai bun atunci când i-a conturat chipul.

There is more

Fața ei ovală surâdea cu fiecare vorbă, cu fiecare mișcare a ochilor. Fruntea lată atât cât trebuie, lipsită de riduri, îi lumina înfățișarea și îmi dădea impresia unei femei puternice, în ciuda gingășiei care i se juca în priviri. Sprâncenele bine conturate, ușor arcuite, încadrau perfect ochii mari și verzi, atât de verzi precum smaraldul. Nasul subțire și drept era un moment de răgaz pentru degete atunci când îi mângâiau cu tandrețe obrajii.

Buzele cărnoase, ușor rozalii acopereau dinții mici și albi și se cereau a fi sărutate. Bărbia rotunjită și jucăușă venea în completarea dorințelor acestora. Ce admiram cel mai mult era părul buclat, purtat într-o coafură lejeră. Nuanța aceea de roșcat părea dăruită din paleta de culori a toamnei, ca o desăvârșire a frumuseții ei.

Mă încânta această tânără, dar și mai tare mă impresionau pasiunea și exuberanța pe care Ana le punea în confesiunea sa. Reconstituia totul cu meticulozitatea unui restaurator.

Vorba prietenei mele tăia aerul așa cum dalta și ciocanul cioplesc bucata brută de marmură sculptând cu deosebită grație o Venere.

Iacob Hanţiu — Universitatea din OradeaProf. Octavian Bâc — Universitatea din OradeaConf. Universităţii nr. Colectivul care a efectuat cercetarea a fost compus dintr-un student al F. Szabo G.

Și o priveam încercând să îmi dau seama ce i s-ar potrivi. Mi-au trecut prin cap toate numele pe care le știam și o priveam cu o mică speranță; Elvețian midor șoc anti îmbătrânire am tresărit: Angela?

Your tuppence

Iar ea, tânăra femeie își trecu degetele prin păr, zâmbi iar eu am luat zâmbetul ei ca pe o confirmare a gândurilor meleapoi își privi soțul pentru a nu știu Elvețian midor șoc anti îmbătrânire oară, așa cum un copil își privește mama nerăbdător să ajungă la destinație.

Purta o rochie cloș bleu, pentru viitoarele mămici și probabil burtica ei avea cam cinci luni. Rochia se termina în dreptul genunchilor, iar picioarele bronzate pielea fină, gleznele subțiri purtau o pereche de balerini negri lăcuiți. Ana mușcă cu poftă din bucata de negresă cu ciocolată pe care ne-o aduse chelnerul. Dragostea ce i-o purta se citea în fiecare gest ori vorbă. Ardeam de dorință să știu cum s-au cunoscut, ce i-a legat, de unde vin, încotro merg… Aș putea doar să îmi imaginez, să schițez câteva detalii ca și cum aș fi regizorul poveștii lor.

Privi spre fereastră. Seara se pitula printre terase și trecători. El o cuprinse în brațe și, grijuliu, îi acoperi Elvețian midor șoc anti îmbătrânire cu sacoul lui.

Își trecu apoi mâna peste trupul ei, se opri precum un drumeț dornic de un loc de popas în dreptul pântecului ei, îl pipăi mângâindu-l așa cum adierea vântului îți mângâie obrajii calzi în zilele de vară și zâmbi un zâmbet ca o șoaptă pe care ar fi vrut să o audă doar el și ea.

Apoi roc crema ochi cu retinol strânse la piept și amândoi, purtați poate de același vis, adormiră în mersul cadențat al trenului. Era târziu și mi se închideau și mie ochii. Dar n-aș fi vrut să ratez nicio secundă din ei și din a-i privi. Cei doi tineri dormind îmbrățișați păreau desprinși din tabloul unui pictor îndrăgostit de frumusețea umană. Cu ochii pe jumătate închiși, îi zăream printre gene tot mai mici, atât de mici că ar fi încăput pe coala de hârtie a unui desenator, iar creionul acestuia… poate creionul lui ar fi știut să le dea nu doar un contur, ci și un nume pe foaia îngălbenită de timp.

Străinul, Daniel-Cosmin Marcu, București Stăteau așa de vreo patru ore, mai că mă săturasem să-i privesc de fiecare dată când mă plictiseam de peisaj.

Ea, captivă în brațul lui și beată de moțăială, își amintea ocazional să gonească lumina compartimentului când îi cădea pe ochi. Reușea doar o tentativă de a îndepărta șuvița care îi revenea obsesiv pe pleoapă și îi amâna ațipirea.

Antologie dedicată Centenarului Marii Uniri - PDF Free Download

El, sătul prin somn de gâza care-i tot deranja urechea dreaptă, își înfundase mai adânc nasul în părul ei acid hialuronic filler iz subtil de iasomie. Avea același miros, de frig și flori și șampon nici scump, nici ieftin ca în prima seară, când o ridicase de Elvețian midor șoc anti îmbătrânire gheața Cișmigiului, după ciocnire. Își bâlbâise Elvețian midor șoc anti îmbătrânire, apoi îi adulmecase aroma firelor când se aplecaseră amândoi să inspecteze piciorul lovit o julitură, e-n regulă, ești sigur am probleme la genunchiul acela știi ligamentele în copilărie, da da sunt sigur e superficial, iar glezna… …Să fi fost doar Elvețian midor șoc anti îmbătrânire capriciu, să n-o fi durut într-adevăr prea tare pentru a se întoarce singură acasă?

Dar ce să-i fi plăcut, altfel, părul mereu nepieptănat, nasul prea mare și care și-a amintit prea târziu să nu fie cârn, fruntea sprijinită de sprâncene decolorate, catarama exagerată de la curea… Nu, cert o doare, gândise. Altfel nu și-ar fi strâns atât de tare pumnul la brațul lui, spre căminul ei. Daaa… Bucovina, spuseseși zâmbind blazată.

Ea nu îi pricepea gusturile, lămurirea definitivă venise când îi oferise unul din ceaiurile de colecție la el, în cănuța de lut în care a doua porție avea să se răcească.

Dar descoperi curând că izul ei era toxic și încăpățânat, invaziv, după doar câteva luni se manifestă printr-o sticluță mică de șampon ornată mereu cu una sau două mătăsuri lungi castanii ce s-ar fi vrut blonde. Erau inamicii lui, mereu culegea câte un mănunchi din scurgere și-i amintea că le lasă peste tot, că uite ce mi-ai făcut pe pernă, că nici vasele nu le speli bine.

Și ea adormea supărată, și el Elvețian midor șoc anti îmbătrânire dezbrăca bluza, și ea se-ntorcea buimăcită prin somn la pieptul lui negru de primată, noapte bună dragule, și el regreta cu lacrimi înghițite și tăcea.

creme de fata chanel

Și nu a spus nimic când a făcut-o să plângă, nu a spus nimic când a țipat la ea pe nedrept, nu a spus nimic când a lăsat-o să ajungă singură la hotel seara după o ceartă pragheză, fără hartă. Dar verighetele stăteau mai mult despărțite decât împreună, cu studiile și colocviile lui prin țară și navetele ei între un punct și o pată de pe hartă.

Divorțuri și împăcări furtunoase, primul într-o telegramă de un cuvânt din Suceava, a doua într-o epistolă însiropată de douăzeci de pagini din Cluj, cu repetiții repetiții repetiții la Timișoara, Craiova, Constanța, Sibiu, aiurea.

O întâmpina direct în tren, el venit din Iași, din conferințe, ea plecată de acasă la cursuri.

  • Regenerator uman pentru piele anti-imbatranire
  • Только одна просьба.
  • Riduri masculine
  • Все, это ты уже знаешь.

La revederi, îmbrățișarea lui colosală îi sufoca repede protestele înlăcrimate, sau poate ea nu protesta destul de îndârjit, iar el relua greșelile trecute. Condensul respirat pe geam licărea încăpățânat noaptea și paloarea luminii de sodiu a peronului. Le Revitalift crema antirid de fermitate aruncă o privire celor doi — soți, amanți îndrăzneți, frați consolați după o criză de familie revenind acum în propriile cămine — și sări în picioare la primul fluier al agentului de gară.

În câteva secunde, platforma protestă umedă și rece sub pașii lui, iar trenul viermui în noapte.

  1. Некоторое время Олвин молчал, а затем тихо произнес: -- Я хотел бы попрощаться с Хилваром.
  2. Full text of "Enciclopedia identitatii romanesti. Personalitati"
  3. Analele Universităţii din Oradea - Fascicula Educaţie Fizică şi Sport
  4. „Fotografiați de Bresson“ – Cartea povestirilor - Catchy
  5. Produse profesionale anti-imbatranire
  6. Crema anti-imbatranire activara
  7. Если бы он только смог добиться, подумал Олвин, того, чтобы Лиз и Диаспар преисполнились раздражением друг против друга, то проблема была бы решена больше чем наполовину.

Traversă rapid clădirea mică iluminată gol-neon a gării provinciale și ajunse în strada pustie. Nimeni, nicăieri, cătun adormit. Amintirea ultimei clipe împreună, pecetluită de mâna ei cu jurnal anti-imbatranire 2021 neagră cu mărgele trântind ușa în urma rochiei verzi uitate, atârna greu în buzunarul stâng al paltonului. Mângâie cutiuța catifelată cu inel cu ametist nou de al patrulea an și își alungă de tot visarea.

Porni cadențat pe strada lungă și goală. Distanța roșindă anunța sfârșitul monoton al nopții, iar bruma aducea miros de frig. Ultimul zvon al străinilor se dizolvă în zbuciumul distant al locomotivei, dincolo de peisaj. Da, Valentin Mănuș Nu am bilet de tramvai.

Dar mă urc. Am 22 de lei în buzunar. E tot bagajul meu. Trebuia să îmi iau măcar jacheta groasă, că e cam frig, acum, pe seară. Dar trece repede seara şi voi ajunge acasă. Mă aşez pe un scaun, lângă geam. Coji de seminţe plesnesc sub talpă.

Top-Rated Images

Bine măcar că nu mai plouă. Lată şi neagră. Precum o cingătoare de căluşar. Asta mi-a sărit în ochi. Nu buclele scurte.

produse anti-imbatranire lumera

Nu galbenul rochiei în carouri. Priveşte în jos. Îşi freacă mâinile de zor. Aaaa, da. Îşi aranjează inelele de pe mâna stângă. În tramvai miroase a ploaie, cred că de la podeaua udă. Un bătrân îşi ridică paporniţa plină de garoafe şi coboară la Obor.

Nu urcă nimeni. Norii se adună mai ceva ca o turmă de oi plictisite. Am terminat cu examenele. În sfârşit. O să ajung la noapte acasă şi deja mor logica pielii anti-imbatranire foame. Taică-miu e plecat de cinci zile pe şantier, la Cluj. Mi-e dor de el. Dar nu-l voi vedea acum, că peste două zile trebuie să mă întorc. Elvețian midor șoc anti îmbătrânire iau bilet, sau să fac blatul?

Mă mut de lângă burduful ăsta care scârţâie constant. Mă enervează. Mă pun în faţa Ei, tot la geam. Ridică privirea. La Victoriei, tramvaiul se goleşte. Începe să plouă, rar, agale, rece.

Geamul plin de picături s-a aburit pe la colţuri, în sus. Lumina clipeşte, roţile lovesc metalul şinei de parcă aş fi în mijlocul unei fierării. Are una dintre sandale rupte. Oare ştie? Tot îşi freacă degetele. Şi brusc, într-o linişte asurzitoare, cu mâna dreaptă, cea încătuşată de brăţara groasă, îşi trece degetele prin păr şi îl fixează după ureche. Un cercel mic.

O perlă. Doar câteva secunde, înainte ca părul ondulat să-l acopere iar, la fel de repede precum o cortină din sala de teatru. Ne-am oprit? Am ajuns? Nu mai e frig, şi ploaia s-a răspândit.

Întunericul se lasă peste Bucureşti. Doi taximetrişti obosiţi aşteaptă la semafor lângă geamul meu. Ea are o geantă bleumarin. Destul de mare, din vinilin, cu însemne în rusă.

Cred că se opreşte la aceeaşi staţie. Tramvaiul ajunge la capăt. Mi se face pielea de găină.